ultimul tren pleacă din gară,
rămân doar sticle goale.
ispita părăsește trupul
și sunt invadat de libertate
precum este și un perete
inundat de lumină
într-o pictură de edward hopper.
am buza spartă.
am teneșii rupți.
dar niciodată n-am mai fost aici.
e ca un deșert sub lună.
albastru.
și cum niciodată nu plouă în deșert,
deschid umbrela galbenă
și merg încrezător înainte.
