luni, 18 noiembrie 2013

trei unghii

 pentru iulia negru


tăcerea e ca o virtute, în universul expandat
în care până și gândul se lasă înmormântat.

rebela adolescență, uitând de noi, a întârziat
și-acum, cu jumătate de coroană, sunt eu împărat.
un pictor se multiplică necontrolat,
cântând un corn de rinocer articulat.

și visul se autoincendiază repetat
insă arderea de sine,
nu miroase a bine.

joi, 14 noiembrie 2013

contínuum

gândesc în valuri care
lovesc violent țărmul iarna.
privesc lumea așa cum o vede
și o frunză uscată în căderea ei
dintr-un stejar bătrân.
am o viață alcătuită din
schimbările unor anotimpuri
desenate de un copil.

de la rece la cald
și de la întuneric la lumină,
mă mut (cu bagaj cu tot) în fiecare clipă.

mă fac că nu vă aud
când strigați după mine
și fug din ce în ce mai repede.
de voi.

pe tine, cea veche și cea nouă,
pe tine, m-aș opri să te
aștept și să cărăm
mai departe
visele astea neterminate.

vineri, 8 noiembrie 2013

apogeu

mai ții minte ultima poezie?
n-am știut că-așa avea să fie.
niciodată n-am să zbor mai sus,
decât ultimul vers ce ți l-am spus!

miercuri, 6 noiembrie 2013