tu, mă aștepți
precum așteaptă șarpele să crească mere prin copaci.
eu, te caut așa cum caută un poștaș
adresa exactă, într-un oraș fără de străzi.
înfloresc copacii pe lângă gara pustie din eden
și plouă cu secete apoi pe terra.
se nasc oameni din coastele altor oameni,
se plâng copiii,
se inventează ora și apoi roata,
apar și dispar civilizații,
se întâmplă și se uită istorii.
între timp, noi ne învârtim
unul în jurul altuia,
precum o planetă și satelitul său.
ne creem reciproc eclipse fiecăruia,
pentru ca apoi să strălucim mai tare.
oricum timpul ține cu noi.
