elegie

rămas-au poeţii fără foi,
şi versurile lor
se destramă.
literele au plecat cu tramvaie vechi pe căi greşite
şi cerneala se usucă şi moare
în călimară.
şi poeţii au devenit oameni.

rămas-au pictorii fără pânze,
şi pensulele lor
se destramă.
culorile fug libere pe străzi pavate, spre marginea oraşului.
şi bătrânele şevalete
golesc sticle de vin.
şi pictorii au devenit oameni.

rămas-au muzicienii fără instrumente,
şi toate scenele din lume
se dărâmă.
refrene şi acorduri reci plutesc pe marea liniştită.
şi cântecele au
rămas surde.
şi muzicienii au devenit oameni.