anti.cariat

găsesc în pădure o
carte cu foi
goale.
o scutur de frunze
şi o arunc
în data de
azi.
brutal.
aştept să-şi revină
şi o caut de
autori.
mai tace preţ de o
clipă
şi vomită câteva
capitole.
tuşeşte două epitete
şi îşi revine
în scurt timp.
e ca nouă.
deja nu mai am chef de ea.

citiţi voi această carte
eu plec cu trenul de noapte.

rasaritul soarelui

...vama veche, acum cateva veri, pe plaja la stuf, undeva dupa o prima noapte lunga in vama, asteptam primul rasarit din mare...
celalat suflet de langa mine tremura usor pe bratele mele, in racoarea diminetii...

cu mari dificultati de directie si echilibru, sprijinindu-ne unul pe altul, printre cei multi, am reusit sa ne asezam pe plaja, pe fundal auzeam incet ca prin vis "bolero"...

era din ce in ce mai frig, si lumina napadea plaja scotand la iveala pe oameni si resturile lor...

asteptam zgribuliti mirificul soare, ochii abia se mai tineau, dar voiam neaparat ca asa o noapte sa fie incununata cu un rasarit...

dupa un timp oamenii incepeau sa se departeze, muzica se opri, farmecul momentului se dispersa, iar soarele nu aparuse si cum cortul urla nebun dupa noi, ne-am ridicat cu greu.regretam faptul ca soarele a venit prin spatele norilor, in dimineata aceea

in mometul ridicarii am remarcat undeva mai la stanga un soare ca o portocala in flacari, dap... ratasem rasaritul ...

p.s. alcoolul dauneaza grav pozitionarii pe plaja... :))