marți, 7 decembrie 2010

atât.

nu am prea multe, tu le ştii
un scaun aproape rupt(care încă mă mai ţine), o cană de vin fiert şi foile astea.prea multe idei pentru câteva hârtii. nişte pensule murdare , culori şi o cutie frumoasă de lemn cu nişte corzi. muzică în difuzoarele de pe biroul prăfuit. părul care vrea să-mi intre iar în ochi şi caietul tocit cu cântece pentru chitară. ploaia şi caloriferul de sub fereastră. ceva haine în sertare, postere şi poze pe perte(amintiri) , plus drapelul tricolor care tronează sus. pânzele astea mari din colţ şi telefonul care nu mai sună (poate e mai bine aşa). un dor nebun de mare şi de nisip şi de beri şi de foc pe plajă !
şi câteva cărţi de poezii.
atât.

4 comentarii:

  1. ...si un mar intr-o oglinda, poate il vrei...da mai. E foarte trist, sa mor io..s-au spart toate. Mie imi e dor de atat de multe, incat incep sa dau vina pe amintiri. Si e al naibii de greu sa inaintezi, da tre s-o facem si p-asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da.. Mie imi este dor sa-mi fie dor! Si totusi mi-e dor de alge printre degete si de sarea care-ti strange pielea cand stai prea mult la soare.. Si cat nisip aveam prin par! Poate inca mai stiu sa-mi fie dor, totusi..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nopti,zile,ani..momente in amalgam :)..nuante parfumate...Dorul este al meu,singurul lucru pe care il am...singurul lucru pentru care traiesc...traiesc sa imi fie dor..fara dor nu as simti,nu as trai.Un vis,sau poate o iluzie..noapte se scurge si imi impinge dorul in brate,iar eu il iau si il port ca pe un nou nascut,in infasez in sufletul meu si nu ii mai dau drumul..pentru ca dorul ma face sa fiu om.

    RăspundețiȘtergere
  4. pe-un perete numai poze, viata cand era pe roze... :)

    RăspundețiȘtergere