pe scările turnului babel
m-am întâlnit săptămâna trecută cu un ceas
ca oricare ceas
albastru.
cu numere şi cu secunde,
cu sonerie şi picioare,
cu cheiţă, dar care
mergea invers,
contra timpului.
astăzi s-a împiedicat, căzut şi
spart.
era ultimul care mergea invers.
nu mai există alt ceas
care să înşele astfel
timpul.
şi nu am nici măcar o secundă de-a lui, sau o poză cu el.
Poezie de Marin Sorescu
RăspundețiȘtergereAcesta e deci
CEASUL
Nu ştiu ce să
Fac mai întâi
Ce atitudine să iau.
La naştere cică am
Ţipat ca un disperat
Trei zile.
Dacă n-ar fi fost
Durerile astea aş fi zis
C-a fost o moarte bună.