plutea-n derivă o poezie veche,
pe valuri, despre noi pereche.
va reveni-n curând să ştii
într-o noapte cu stele argintii,
cu versurile-i printre noi aruncate
amestecate uşor cu calde şoapte.
doar vântul va încerca a sparge
cuvintele-i prefăcute-n catarge
ale strofelor-corăbii plutitoare
în poezia noastră de-acum nemuritoare.
pentru al poeziei ne-sfârşit
vom alerga încet spre răsărit
vom pune punct numai la infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu