curge apă sărată din scoici sparte
şi marea parcă nu mai e aşa departe,
pătratul albastru stă calm în perete
şi-mi reproşează ale mele regrete.
norii lui albi care agale trec,
cu speranţele mele se întrec.
şi trenul pleacă încet din gară,
da iubito, este prima zi de vară.
Si la intrebare tot nu mi-ai raspuns...De ce albastru?
RăspundețiȘtergere