pe afară vijelii aspre pornesc
cu ploi negre ce nu se mai opresc
înăuntru, pereții tapetați se prăbușesc
de-aici de sub moloz, lumina eu cerșesc
sunetele încet-încet, toate amuțesc
și totul piere în acest infern grotesc
te strig tare, și atunci mă trezesc.
sunt un pitic la tine în buzunar. zâmbesc.
mulțumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu