orașe și vise uscate
în oceane goale-s scufundate.
urlă pietrele însetate
în aceste râuri secate.
zadarnic de secole tot plouă,
seceta ne este hărăzită nouă.
ne vom îneca în amintiri de rouă.
încet, încet totul se evaporă...
întreaga viață e o metaforă.
Foarte frumos, ador jocul figurilor de stil din poezia ta! <3
RăspundețiȘtergere