când m-am născut
am clipit ușor cu ochiul stâng
să nu strivesc castelul de speranțe
din iris.
însă dinspre tâmple
veneau artilerii călăre,
ce aduceau durere și lacrimi.
au aruncat cu ani grei
în castelul meu,
au săgetat cu iluzii
și au bombardat cu dezamăgiri.
castelul s-a prăbușit
într-un final.
și în urma războiului
au rămas niște riduri
în colțul ochiului,
și un zâmbet amar
în colțul gurii.
Foarte miscatoare versurile! Felicitari! Imi place ceea ce scrii!
RăspundețiȘtergere