"am văzut o doamnă care vorbea cu gardul"
spunea călătorul, în trenul care părăsea nordul.
tușiți încet copii mei străini, unii citesc,
chiar dacă trenul șuieră, și-n galaxii comete năvălesc!
încet, timid, cu ochiul vânăt, un controlor cere biletul,
precum un magician bătrân care-și divulgă secretul.
în tren nu-i ca-n rachetă, dar ai astronauților părinți
știu că acolo sus, în spațiu, ei înghit pasta de dinți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu