lumea văzută

mă uit în cana de cafea
ca într-un univers care tocmai se creează.
a ajuns la big bang.
mai sorb o gură de cafea
şi deja galaxiile îi dau un gust amar.
noi suntem undeva înainte de a ne naşte.

ne vom trezi ca-ntr-o frână bruscă de tren
în momentul în care
liniile ferate se vor rupe
şi reflexiile noastre din sticla ferestrelor
vor începe să se spargă în multe bucăţi.
vom umple întreaga planetă cu
cioburile noastre.

am terminat acum cafeaua
şi toată planeta e murdara de zaţ
un nou potop o să o spele.
oricum mâine dimineaţă o să fac
alta.

efectul fluture

 alerg după tramvai
 și câștig medalia olimpică
 pentru bătut recordul
 la legat calculatoare
 între ele, în noduri
 marinărești.
 imaginea acestei intâmplări
 apare pe coperta noului număr
 al unei reviste muzicale
 care nu cântă.
 totuși, acest eveniment va rămâne
 marcat în calendar
 ca ziua în care nimneni
 nu a vărsat o lacrimă
 pentru un fluture din 
 genul leptidea sinapsis,
 care a murit exact acum
 șase ani.

cu umbrele intersectate

să aducă munți de ape să mă înece,
cu valuri ascuțite, a mă opri să încerce,
                                  marea.

cu pietre, bolovani să arunce-n a mea cale,
sau în peșteri adânci să mă prindă-n zale,
                                  muntele.

să mă țină uscat sub un soare crunt,
trupul să mi-l închidă într-un bob mărunt,
                                   zarea.

tot am să număr fir cu fir nisipul,
și până la tine-am să mă întrec cu timpul,
                                   eu.

oriunde-ai fi te voi cauta cântând,
am să sosesc, să mă aștepți visând,
                             tu.

și să rămânem cu umbrele intersectate,
așa cu sufletele, fericit, împreunate,
                              noi.

astronauţii își înghit pasta de dinţi

 "am văzut o doamnă care vorbea cu gardul"
 spunea călătorul, în trenul care părăsea nordul.
 tușiți încet copii mei străini, unii citesc,
 chiar dacă trenul șuieră, și-n galaxii comete năvălesc!
 
 încet, timid, cu ochiul vânăt, un controlor cere biletul,
 precum un magician bătrân care-și divulgă secretul.
 în tren nu-i ca-n rachetă, dar ai astronauților părinți
 știu că acolo sus, în spațiu, ei înghit pasta de dinți?

cuvântul dus cu vântul

o literă ieri dimineaţă m-a trezit
să-mi spună cum cuvântul a fugit.
fraza goală a rămas în noapte
dar reparată a fost azi cu şoapte.

dacă veţi vedea cumva al meu cuvânt
oriunde, în cer sau pe pământ
lăsaţi-l doar cu vântul, în voia lui
nu-i un cuvânt mărunt, al nimănui
nici un cuvânt ascuns, fugit
e liber, de nimic îngrădit.