literă în relief

pe un drum
înaintez
în fața mea merg niște vocale
ma urmează niște consoane
ne oprim pe o plajă
și fiecare literă
se semnează în nisip
creează astfel numele tău

pe un alt drum
pornesc
în fața mea merg vocalele din numele tău
ma urmează consoanele din numele tău
ai un nume frumos
și primitor
mă înconjoară
e plăcută compania literelor
numelui tău
discutăm tot felul de lucruri
mă simt bine între vocale și consoane

îmi vine și mie să devin o literă din
numele tău
când te prezinți
să mă pronunți mereu
și când te strigă cineva
să tresar și eu

lumea văzută

mă uit în cana de cafea
ca într-un univers care tocmai se creează.
a ajuns la big bang.
mai sorb o gură de cafea
şi deja galaxiile îi dau un gust amar.
noi suntem undeva înainte de a ne naşte.

ne vom trezi ca-ntr-o frână bruscă de tren
în momentul în care
liniile ferate se vor rupe
şi reflexiile noastre din sticla ferestrelor
vor începe să se spargă în multe bucăţi.
vom umple întreaga planetă cu
cioburile noastre.

am terminat acum cafeaua
şi toată planeta e murdara de zaţ
un nou potop o să o spele.
oricum mâine dimineaţă o să fac
alta.

cântec zâmbet

incoloră albă noapte
înecată în cafea cu lapte
când răsăritul de dimineaţă
înşiră poezii pe un fir de aţă.

un călător bătrân prin timp
naufragiat în acest anotimp
mă întreabă cât e ceasul
nu ştiu, eu caut oraşul!

o sferă cât o lună
un gând cât o minciună
şi o idee la mine-n mână
toate încet încet se adună

alungă tăcerea (I)

un mut

urlă

cât îl țin culorile.

un surd 

ascultă 

cu 36 km mai mult.

tăcutul

tace 

tăcerea tăcută.

un lac 

oglindește

încet privirea mea.