miercuri, 10 decembrie 2008

inceput

ma incanta foarte tare gandul acela.eram pe cont propriu acum.nu stiu... cred ca asa e maturitatea, ciudata.trebuia sa fie un nou inceput pt mine, dar cuvinte si gesturi inchise in trecut, evadau acum, si umblau stinghere prin gandurile mele.ma intristeaza mereu amintirile dureroase...era dimineata.
gara asta enorma si oamenii astia multi,imi par acum atat de normali de comuni cu toate ca atunci cand eram prima oara aici ma simteam ca un copil in plin razboi,dar poate asta eram!?tot gandindu-ma la trecut paseam incet printre cei multi.am ajuns.
ciudat.stiam ce ma astepta, dar aveam entuziasmul unui copil in fata unui cadou nedeschis.acum ceva ani ma bucuram inca de vacanta de vara.a inceput.