luni, 20 decembrie 2010

alb.astru

o pată se uită la mine, cu ochiul stâng
plouă pe zăpada. spre mâine
şi sunt desculţ. lângă decembrie
pata se scurge printre pensule. ieri
nişte corzi sunt tot întinse. azi
un led nu se mai aprinde. demult, deloc
dar totuşi parcă se aud. şoapte şapte.

e luni, de luni de zile,
de aştri albaştri, înşiraţi
de atunci.
în jurul gâtului tău,
acum.
şi pata dispare,
mâine. oare?

marți, 7 decembrie 2010

atât.

nu am prea multe, tu le ştii
un scaun aproape rupt(care încă mă mai ţine), o cană de vin fiert şi foile astea.prea multe idei pentru câteva hârtii. nişte pensule murdare , culori şi o cutie frumoasă de lemn cu nişte corzi. muzică în difuzoarele de pe biroul prăfuit. părul care vrea să-mi intre iar în ochi şi caietul tocit cu cântece pentru chitară. ploaia şi caloriferul de sub fereastră. ceva haine în sertare, postere şi poze pe perte(amintiri) , plus drapelul tricolor care tronează sus. pânzele astea mari din colţ şi telefonul care nu mai sună (poate e mai bine aşa). un dor nebun de mare şi de nisip şi de beri şi de foc pe plajă !
şi câteva cărţi de poezii.
atât.