marți, 21 iunie 2011

arşiţă

stau uscat pe proaspăta cenuşă
şi caut bucăţi de nor rămase.
toate ploile aşteptă acum la uşă
dar norii şi umbrelele sunt deja arse.

încet muri-vor ploile-n curând,
amintire ne va fi ploaia căzând.

luni, 13 iunie 2011

până la infinit şi înapoi

plutea-n derivă o poezie veche,
pe valuri, despre noi pereche.

va reveni-n curând să ştii
într-o noapte cu stele argintii,
cu versurile-i printre noi aruncate
amestecate uşor cu calde şoapte.
doar vântul va încerca a sparge
cuvintele-i prefăcute-n catarge
ale strofelor-corăbii plutitoare
în poezia noastră de-acum nemuritoare.

pentru al poeziei ne-sfârşit
vom alerga încet spre răsărit
vom pune punct numai la infinit.

sâmbătă, 11 iunie 2011

personal 3004

încerc într-una mă gândesc
la tot ce-a fost şi o să fie
nu văd prezent nu reuşesc,
blestemată fii tu miopie.

rămân în urmă peisaje lungi pe geam
dar ştiu că viitorul mă aşteaptă
biletul de tren e tot ce mai am,
repede vin, căci calea ferată-i o linie dreaptă.

luni, 6 iunie 2011

segment

un accident...
impact violent.
ceva medicament
vreau urgent!
tatuajul permanent
neimportant element.
plutesc dement,
în alcool, latent
un pachet de kent,
pe suflet unguent.
timpul neatent,
se sparge lent,
spre alt continent.

joi, 2 iunie 2011

cuvântul dus cu vântul

o literă ieri dimineaţă m-a trezit
să-mi spună cum cuvântul a fugit.
fraza goală a rămas în noapte
dar reparată a fost azi cu şoapte.

dacă veţi vedea cumva al meu cuvânt
oriunde, în cer sau pe pământ
lăsaţi-l doar cu vântul, în voia lui
nu-i un cuvânt mărunt, al nimănui
nici un cuvânt ascuns, fugit
e liber, de nimic îngrădit.

miercuri, 1 iunie 2011

pătratul

curge apă sărată din scoici sparte
şi marea parcă nu mai e aşa departe,
pătratul albastru stă calm în perete
şi-mi reproşează ale mele regrete.
norii lui albi care agale trec,
cu speranţele mele se întrec.

şi trenul pleacă încet din gară,
da iubito, este prima zi de vară.