luni, 13 iunie 2011

până la infinit şi înapoi

plutea-n derivă o poezie veche,
pe valuri, despre noi pereche.

va reveni-n curând să ştii
într-o noapte cu stele argintii,
cu versurile-i printre noi aruncate
amestecate uşor cu calde şoapte.
doar vântul va încerca a sparge
cuvintele-i prefăcute-n catarge
ale strofelor-corăbii plutitoare
în poezia noastră de-acum nemuritoare.

pentru al poeziei ne-sfârşit
vom alerga încet spre răsărit
vom pune punct numai la infinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu