miercuri, 1 iunie 2011

pătratul

curge apă sărată din scoici sparte
şi marea parcă nu mai e aşa departe,
pătratul albastru stă calm în perete
şi-mi reproşează ale mele regrete.
norii lui albi care agale trec,
cu speranţele mele se întrec.

şi trenul pleacă încet din gară,
da iubito, este prima zi de vară.

Un comentariu: