joi, 31 octombrie 2013

lumea văzută

mă uit în cana de cafea
ca într-un univers care tocmai se creează.
a ajuns la big bang.
mai sorb o gură de cafea
şi deja galaxiile îi dau un gust amar.
noi suntem undeva înainte de a ne naşte.

ne vom trezi ca-ntr-o frână bruscă de tren
în momentul în care
liniile ferate se vor rupe
şi reflexiile noastre din sticla ferestrelor
vor începe să se spargă în multe bucăţi.
vom umple întreaga planetă cu
cioburile noastre.

am terminat acum cafeaua
şi toată planeta e murdara de zaţ
un nou potop o să o spele.
oricum mâine dimineaţă o să fac
alta.





marți, 29 octombrie 2013

legământ

mă mai leagă o carte de tine.
o voi dezlega
și o voi arunca
deși
e o carte bună.
întâi am să o termin.
ți-aș povesti-o,
dar nu mai avem timp
nu știu de unde să fac rost
nu mai am rost,
nu știu de unde să capăt,
nu mai am capăt,
nu mai am nici cap,
nici nu mai știu ce citesc.
dar, cu cine vorbesc?

duminică, 27 octombrie 2013

cu ce rimează viaţa?

trec trenurile
ratează toate gările.
trec râurile,
ratează toate lacurile.
trec păsările,
ratează toate cuiburile.
trec oamenii,
ratează toate ușile.
trec emoții,
ratează toate inimile.
trec gândurile,
ratează toate mințile.
trec anii,
ratează toate amintirile.

și eu stau cuminte și aștept,
să-mi treacă sufletul, din nou prin piept.

marți, 22 octombrie 2013

anti.cariat

găsesc în pădure o
carte cu foi
goale.
o scutur de frunze
şi o arunc
în data de
azi.
brutal.
aştept să-şi revină
şi o caut de
autori.
mai tace preţ de o
clipă
şi vomită câteva
capitole.
tuşeşte două epitete
şi îşi revine
în scurt timp.
e ca nouă.
deja nu mai am chef de ea.

citiţi voi această carte
eu plec cu trenul de noapte.

miercuri, 16 octombrie 2013

__world without sun

neînţeleasă
sau poate neuitată
absurdă
sau poate absolută

viaţa

măcar atât să mai înţelegem şi noi.
oricum,
uităm gând după gând,
aruncăm cuvânt după cuvânt,
săpăm mormânt după mormânt.

şi apoi cântăm
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec
acelaşi cântec

dar pe-un mort soldat erou,
nu-l vei găsi nicicând pe la metrou.



sâmbătă, 12 octombrie 2013

cântec zâmbet

incoloră albă noapte
înecată în cafea cu lapte
când răsăritul de dimineaţă
înşiră poezii pe un fir de aţă.

un călător bătrân prin timp
naufragiat în acest anotimp
mă întreabă cât e ceasul
nu ştiu, eu caut oraşul!

o sferă cât o lună
un gând cât o minciună
şi o idee la mine-n mână
toate încet încet se adună

joi, 10 octombrie 2013

camera 9

intru timid în camera mea cea nouă
întâi plâng eu, ca mai apoi să plouă.
depresii  albe pun la geam, în loc de perdele
şi în loc de draperii, coşmarurile mele.
stau între ziduri create de acelaşi gând
şi strig acum mai surd, mai blând .
se sinucid consoanele din alfabet
sufletele lor eliberate, devin urlet.

mai trece pe aici cate un ren,
mai pleacă cate un vis cu fiecare tren.
mai cântă o chitară câte un cântec trist,
un anotimp ploios adus de un taximetrist
stă până încep să-i cadă din frunze
şi mie-ncep să mi se crape cuvinte pe buze.

stau la cafele cu necuscuţi actori
mă trezesc vorbind singur adeseori.
îcep să dărâm acest monocrom decor
si mă revărs într-o veche poză color




miercuri, 9 octombrie 2013




e
ca şi cum nimicul
n-ar mai însemna nimic.

am stat aseară,
am privit prin fereastra închisă,
am analizat
şi am plâns şi eu de vreo
trei ori pentru nimic.
am încercat,
dar tot degeaba.
am aprins apoi calm o tigară
şi nimic, nimic
doar scrum.

la început a fost cuvântul.
apoi avântul
apoi gândul
apoi nimic. nimic. nimicul.

miercuri, 2 octombrie 2013

nimic mai mult

de ani de zile căuta, căuta, căuta, căuta, căuta, căuta, căuta, căuta, căuta, căuta,
el scria, scria, scria, scria, scria, scria, scria, scria, scria, scria, 
era poet.
dar ieri s-a oprit,
ieri a murit.
era poet.
scria poezia lui cea mai importantă,
versurile cu rima cea mai elegantă.
era poet.
a vrut să fie neuitată. Poemul neuitat .
dar a ramas neterminată. Poemul neterminat.
era poet.

marți, 1 octombrie 2013

strâng din dinţi

ochi pentru ochi şi dinte
pentru cuvinte.

rămaşiţele de război
le vom purta mereu cu noi
cicatrici şi dinţi lipsă,
din soare cu dinţi direct eclipsă.
o luptă între două ploi
mă îngroapă pe mine în noroi
şi pe voi vă face eroi.
eroi au fost,
eroi sunt încă.
ochi pentru ochi şi dinte
pentru cuvinte.

strâng din dinţi.
cuvinte, le adun în rugi
şi zâmbetul scăpat în timp ce fugi.