sâmbătă, 12 octombrie 2013

cântec zâmbet

incoloră albă noapte
înecată în cafea cu lapte
când răsăritul de dimineaţă
înşiră poezii pe un fir de aţă.

un călător bătrân prin timp
naufragiat în acest anotimp
mă întreabă cât e ceasul
nu ştiu, eu caut oraşul!

o sferă cât o lună
un gând cât o minciună
şi o idee la mine-n mână
toate încet încet se adună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu