marți, 31 decembrie 2013

fals imperiu

mi-ar fi plăcut să te întâlnesc,
să te ştiu,
să te privesc.
n-a fost să fie aici
poate e mai bine
pentru tine,
pentru mine,
pentru ea, sau
pentru cine?
eu rămân aici, tăcând
rămân aici, îmbătrânind.
te aştept, deşi n-ai să mai vii
cum nici n-ai fost.

rămâi făr-de păcat.
rămâi perfect,
rămâi nesuflet,
rămâi idee,
rămâi un vis,
rămâi prea multe gânduri.

vineri, 27 decembrie 2013

nişte oameni pe o scară

    ne-am întâlnit absolut întâmplător. pe niște trepte ale unei scări vechi, într-o clădire, care astăzi se mai găsește doar prin paginile vreunei cărți de istorie. nu mai știu care dintre noi urca și care cobora, eram în aceeași direcție oricum ai analiza lucrurile. ne-am privit în ochi și ne-am strâns ferm mâinile, iar mai apoi fiecare și-a continuat urcarea sau coborârea, nu mai știu acum. nici nu mai contează cine era el sau cine eram eu, important este că ne-am întâlnit preț de o clipă. așa a fost să fie, eu să-i influențez lui deplasarea puțin, iar el să-mi perturbe mie, urcarea sau coborârea, nu mai țin minte. totul a fost altfel după aceea, doar treptele pe care coboram sau urcam au rămas aceleași.
   ne deplasam în direcții opuse și în timp ce ne îndepărtam, încăpea mai mult aer între noi, mai multe trepte. în același timp întreg universul se afla în expansiune. poate dacă universul era finit, am fi rămas acolo pe acea treaptă și am fi putut să înțelegem de ce ne-am întâlnit. acum poate nu mai eram așa de jos sau așa de sus.

marți, 17 decembrie 2013

aş trage linii drepte cu mâna stângă
şi aş suna cu o epocă mai devreme
pe când eram.
eu de atunci nu mi-aş răspunde
fiindcă aş fi prea ocupat să fiu eu cel de atunci.
dar să uităm zic,
(cum se face în asemenea situaţii)

şi să ascultăm fotografiile mute,
dar din ce în ce mai monocrome.
ele îmbătrânesc, îşi pierd
culoarea.
noi însă rămânem mereu la fel,
mereu aceaşi.
captivi în acum.
captivi în culori.

hai să cântam cântecul
ăla vechi şi să ne
prefacem că n-am uitat versurile.

duminică, 8 decembrie 2013

impresie. răsărit

privesc.
îmi privesc reflexia în
cafeaua albastră.
îmi văd chipul
albastru,
albastru amărui,
albastru aburind,
albastru aromat,
albastru fără formă,
sunt eu,
albastru fără contur.

privesc.
îmi dărâm ceaşca cu
mâna dreaptă.
devin atunci
albastru împrăştiat,
albastru lichid,
albastru nemărginit
aproape transparent.