răspuns retoric

fericirea

este durata de timp dintre două

tristeți

fals imperiu

mi-ar fi plăcut să te întâlnesc,
să te ştiu,
să te privesc.
n-a fost să fie aici
poate e mai bine
pentru tine,
pentru mine,
pentru ea, sau
pentru cine?
eu rămân aici, tăcând
rămân aici, îmbătrânind.
te aştept, deşi n-ai să mai vii
cum nici n-ai fost.

rămâi făr-de păcat.
rămâi perfect,
rămâi nesuflet,
rămâi idee,
rămâi un vis,
rămâi prea multe gânduri.

apogeu

mai ții minte ultima poezie?
n-am știut că-așa avea să fie.
niciodată n-am să zbor mai sus,
decât ultimul vers ce ți l-am spus!

lumea văzută

mă uit în cana de cafea
ca într-un univers care tocmai se creează.
a ajuns la big bang.
mai sorb o gură de cafea
şi deja galaxiile îi dau un gust amar.
noi suntem undeva înainte de a ne naşte.

ne vom trezi ca-ntr-o frână bruscă de tren
în momentul în care
liniile ferate se vor rupe
şi reflexiile noastre din sticla ferestrelor
vor începe să se spargă în multe bucăţi.
vom umple întreaga planetă cu
cioburile noastre.

am terminat acum cafeaua
şi toată planeta e murdara de zaţ
un nou potop o să o spele.
oricum mâine dimineaţă o să fac
alta.

cu ce rimează viaţa?

trec trenurile
ratează toate gările.
trec râurile,
ratează toate lacurile.
trec păsările,
ratează toate cuiburile.
trec oamenii,
ratează toate ușile.
trec emoții,
ratează toate inimile.
trec gândurile,
ratează toate mințile.
trec anii,
ratează toate amintirile.

și eu stau cuminte și aștept,
să-mi treacă sufletul, din nou prin piept.

__world without sun

neînţeleasă

sau poate neuitată

absurdă

sau poate absolută

viaţa

măcar atât să mai înţelegem şi noi.

oricum,

uităm gând după gând,

aruncăm cuvânt după cuvânt,

săpăm mormânt după mormânt.

şi apoi cântăm

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

acelaşi cântec

dar pe-un mort soldat erou,

nu-l vei găsi nicicând pe la metrou.