legământ

mă mai leagă o carte de tine.
o voi dezlega
și o voi arunca
deși
e o carte bună.
întâi am să o termin.
ți-aș povesti-o,
dar nu mai avem timp
nu știu de unde să fac rost
nu mai am rost,
nu știu de unde să capăt,
nu mai am capăt,
nu mai am nici cap,
nici nu mai știu ce citesc.
dar, cu cine vorbesc?

marile sfârşituri

astea au fost marile speranțe,
vă rog, zâmbiți, vă rog!
rămâne viața cu restanțe,
și devine timpul drog.

privesc înapoi, văd o oglindă,
gândesc înapoi, idei abundă.
tac înapoi, mi-e pleoapa udă.

pe nesfârșitul drum din palmă, alerg,
pe limba de moarte a ceasului merg, 
înot pe gândurile dezghețate ale unui aisberg.

astea au fost marile speranțe,
vă rog, zâmbiți, vă rog!
vă rog, zâmbiți, vă rog!
vă rog, zâmbiți, vă rog!

zâmbiți, vă rog!
zâmbiți, vă rog!
zâmbiți, vă rog!

zâmbiți
zâmbiți
zâmbiți


gata!

sunete în secetă

 robinetul meu din baie cântă 
 deși apa lui e bine ruptă.
 
 vecinii urlă iarăși în pustiu
 îmi spun să tac, dar ei nu știu
 că robinetul meu din baie cântă 
 deși apa lui e mult prea ruptă.
 
 mă tot închină, mă dezleg,
 cu blesteme, nu-nțeleg
 că robinetul meu din baie cântă 
 deși apa lui e foarte ruptă.
 
 nu cred că-nțeleg această muzică
 și nici nu-și imaginează ei azi că
 robinetul meu din baie cântă 
 deși apa lui e cea mai ruptă.
 
 am aruncat și radioul, nu-mi mai place,
 voi fi loial robinetului și pace.
 fiindcă robinetul meu din baie cântă 
 deși apa lui e gheață nouă ruptă.