înghite culori

 m-am culcat pe o ureche.
 e urehea tăiată a lui Van Gogh.
 mă trezesc cu noaptea în cap,
 o iau cu mâna și o scutur
 de-i sar stelele,
 până se face dimineață.
 
 în lumina răsăritului se 
 aprinde cerul
 și deodată toate păsările iau foc.
 
 beau cafeaua liniștit, privesc păsările
 afumate
 oricum n-am timp să mă gândesc la toate.

respiraţie ură la ură

 urlă minciuni în adevăruri
 și aruncă-ți ideile pe socluri.
 scuipă iubirea din gură,
 acum respirăm ură la ură.
 
 e un duel numai cu gândul.
 îngroapă într-un nor trecutul,
 fugi mâncând calic pământul,
 dar taci, ascultă infinitul!

acolo eu

 în dreapta jos
 la intersecția literelor
 care formează cuvintele
 pe care ți le adresez
 când te privesc în
 ochi,
 acolo eu respir,
 acolo eu trăiesc,
 acolo eu exist.

cu precădere, Lipsă de zgomot

ieri, am ascultat
o piatră
cum mi-a vorbit
ani întregi
despre neprețuita clipă,
în care a cunoscut
liniștea.


probabil.