atunci.
momentul nenaşterii.
viaţă înainte de viaţă.
acolo.
noi existăm în acelaşi timp,
în acelaşi loc,
în aceeaşi stare,
în acelaşi trup.
între.
naşterea ne-a rupt,
ne-a auncat pe pământul
ăsta sterp şi normal.
ne-am rătăcit separaţi,
împreună, printre ăştia.
acum.
vântul de toamnă,
ne-a amestecat, noaptea,
ca pe nişte frunze ruginite într-un vârtej.
ne-am regăsit, şi fără să ştim,
am redevenit verzi.
ne va fi greu dar, vom ajunge înapoi acolo,atunci,acum.
cred că aşa a fost dar nu ştiu cuvintele să pot spune,
iartă-mi neputinţa sau neştiinţa,
dar, m-am rupt şi eu cu tine atunci.
probabil că timpul e "vinovat"
...interesant...insasi nestiinta si neputinta ne face sa cunoastem si sa putem...penru ca suntem oameni rationali??!(sau asa ar trebui)..pentru ca dorim,pentru ca iubim...si pentru ca...ar trebui sa traim...in neputinta?in nestiinta?
RăspundețiȘtergerepentru*
RăspundețiȘtergereMai, la "acolo", este inainte de acum?..adica inainte de nastere..? daca e asa, notiunea timpului ar trebui s-o scoti.si existenta la fel, ea e o "realitate imediata si concreta"..nu era nici loc, timp, spatiu..etc....constiinta cred ca aveam oricum..acum avem constiinta locului astuia, atunci era constiina a ceea ce era acolo. cred ca momentul inainte de nastere e o presupusa dimensiune si atat pentru ca nu-mi aduc aminte ce a fost. In rest, imi place cum e structurata. :D
RăspundețiȘtergere