marți, 22 februarie 2011

tu cum te uiţi la pereţi

se simţea singur. era un pic gălbui, privea mai mereu în fereastra celuilalt, văzându-i pe ceilalţi ca el. uşa se deschidea mereu dar nu putea pleca de acolo. au început să îl ignore pentru că nu avea nimic; era complet gol. doar tavanul şi parchetul îl mai legau de ei, câte puţin. aşa zilele îi treceau şi nimic în lumea lui mică nu se schimba.
o dimineaţă racoroasă, în camera goală intră o tipa un pic cam zăpăcită. analizează prin ochelarii ei, şi indică cu degetul spre el. nu putea să creadă, tocmai el; era totuşi fericit!
un tip cu mustaţa îşi face apariţia, îl priveşte şi îl anunţă că va veni şi ea imediat.când a văzut-o nu îi venea a crede că ea era acolo pentru el. lui i se părea cea mai frumoasă deşi formele ei ereu cam demodate. s-au privit un pic şi apoi s-au atins încet, simţea un fior imens prin el. ceilalţi erau acolo.
în momentul penetrării un praf uşor a fost luat de adierea vântului intrat prin geamul deschis. a fost scurt dar intens, nu mai simţise aşa ceva.
tipa cam zăpăcită a agăţat un frumos tablou, mustăciosul a strâns uneltele şi peretele nostru privea acum pe fereastră şi aştepta ziua în care bormaşina lui se va întoarce.

4 comentarii:

  1. Asta trebuia sa fie postarea cu "bormasina" de care incepusei sa mi zici? :) Mai, sa stii ca am citit de vre o 3 ori sa inteleg. "analizează un prin ochelarii ei," aici nu inteleg ce analizeaza. Da am nevoie de un scurt rezumat cand ne vedem. Imi place atmosfera :)

    RăspundețiȘtergere
  2. la un moment se incalzise atmosfera citind:))
    dar apoi m-am relaxat... e o postare inocenta:)

    RăspundețiȘtergere