luni, 28 martie 2011

aştept să înnebunească ăştia.

sunt cufundat în realitate până la gât; plutesc în realitate. reuşesc cu greu să-mi ţin capul afară, e bine să respiri aer curat. dau din mâini şi din picioare să mă pot menţine la suprafaţa şi să nu mă scufund.
îi văd pe ceilalţi. înoată prin realitate, unii singuri, alţii în grupuri. sunteţi ca nişte peşti într-un ocean. oare voi ştiţi cum e la suprafaţa? voi ştiţi cum e lumina şi căldura soarelui simţită direct pe pielea de pe obraz, acolo pe fundul realităţii nu pătrunde. dar vântul în păr?
de ce mă trageţi în jos la voi? nu înţelegeţi că nu-mi place? nu vreau să mă cufund cu voi în realitate, eu înot spre capătul ei, spre mal, spre ieşirea din realitate, spre insula mea. când ajung acolo vă aştept, dacă nu veniţi poate mă întorc după voi, dar aştept întâi!

3 comentarii:

  1. Vrei sa te inteleaga si pe tine cineva??unde ar mai fi farmecul daca toata lumea ar fi ca noi,nu de alta,dar si eu ma consider „nebun”:))

    RăspundețiȘtergere
  2. da, nu vorbeam cu tine :)) noi ne vedem pe insula!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tot timpul vor face asta atata timp cat exista . Tine de tine cat stii sa evadezi in insula ta :P . Si cine stie , cati " nebuni " gasesti :))

    RăspundețiȘtergere