cu umbrele intersectate

să aducă munți de ape să mă înece,
cu valuri ascuțite, a mă opri să încerce,
                                  marea.

cu pietre, bolovani să arunce-n a mea cale,
sau în peșteri adânci să mă prindă-n zale,
                                  muntele.

să mă țină uscat sub un soare crunt,
trupul să mi-l închidă într-un bob mărunt,
                                   zarea.

tot am să număr fir cu fir nisipul,
și până la tine-am să mă întrec cu timpul,
                                   eu.

oriunde-ai fi te voi cauta cântând,
am să sosesc, să mă aștepți visând,
                             tu.

și să rămânem cu umbrele intersectate,
așa cu sufletele, fericit, împreunate,
                              noi.