duminică, 2 decembrie 2012

alungă tăcerea (I)

un mut
urlă
cât îl țin culorile.

un surd 
ascultă 
cu 36 km mai mult.

tăcutul
tace 
tăcerea tăcută.

un lac 
oglindește
încet privirea mea.

Un comentariu:

  1. dincolo de privirea mea (aia de sus pe care o arăt numai în zilele bune, în oglindă mie față de mine)
    dau de-un mut care-și număra țigările aprinse din ureche și săpa șanțuri
    zic că n-am șanse să-mi astâmpăr curiozitatea, s-o hrănesc nici atât așa că înaintez
    și-n fața pașilor mei de astă data hotărâți (că de obicei sunt ne, n-am decis eu să ies din muma femeie)
    dau de-un surd înalt, cărunt
    care mă averitza să mănânc numai carne de pui, nu de copii și se văita că nu-l aud
    și nu-i răspund
    mai fac un pas
    apăsat/ nervos/ urâcios/ de bocanc cu bot distrus
    și dau nas în nas cu o frunte
    pe care apăruse sfârșitul
    mă tot priveam în oglindă
    asta dacă n-am geamănă.

    RăspundețiȘtergere