sâmbătă, 23 aprilie 2011

epilog la capătul tocit al orei

vezi tu, cât am stat
şi am aşteptat,
am vrut şi am dorit,
dar n-a rămas decât zaţul din cana de cafea.

mă plimb cu mâinile la spate înainte şi înapoi,
dar ora asta de aşteptat
s-a terminat brusc.
şi am căzut de pe ea.
e şi tocită
de urmele tălpilor mele.
dar o las pe peron
şi fug repede,
că-mi pleacă trenul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu