sunt un fir de nisip idealist
într-o clepsidră cu-n timp suprarealist
agăţată de coada unei mici comete,
ce cade haotic printre reci planete.
stăteam singur şi priveam
universul crud de dincolo de geam.
un om pe nişte scari să ma salveze
să rupă trepte care să rimeze.
acum urc şi cobor aceleaşi scări,
uit şi trăiesc aceleaşi stări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu