mă doare gaura din timp în care
tu nu eşti,
mă doare umflătura de durere
de pe suprafaţa aşteptării mele,
mă dor dorurile înghesuite
adânc
între mine şi tine,
mă doare liniştea tăcută
din împrejurul umbrei mele,
mă doare ochiul antic
care nu te vede de atâtea secunde aglomerate
într-un ceas uitat şi găsit
dar nepreţuit,
mă doare visul unde nu te mai găsesc
mă zbat violent
mă lovesc de zidurile realităţii
şi mă trezesc.
eşti lângă mine,
zâmbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu