pentru iulia negru
tăcerea e ca o virtute, în universul expandat
în care până și gândul se lasă înmormântat.
rebela adolescență, uitând de noi, a întârziat
și-acum, cu jumătate de coroană, sunt eu împărat.
un pictor se multiplică necontrolat,
cântând un corn de rinocer articulat.
și visul se autoincendiază repetat
insă arderea de sine,
nu miroase a bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu